La începutul sărbătorilor de iarnă, pe 23 decembrie, aflu, de pe un forum dedicat studiului ionosferei în domeniul VLF, faptul că staţia istorică SAQ din Grimeton - Suedia, va fi activată pentru a transmite deja tradiţionala urare de Crăciun, transmisie care urma să aibă loc a doua zi începând cu ora 8:00 UTC .
Ştiam de câţiva ani despre staţia SAQ şi despre emisiunile aniversare, dar de fiecare dată am ratat oportunitatea de a o recepţiona.

Staţia radio Grimeton SAQ, inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, este singura staţie electro-mecanică din lume a cărui emiţător este încă funcţional. Staţia a fost construită între anii 1922-1924 şi emite pe frecvenţa de 17,2 kHz, cu o putere de 200 kW.

Cea mai la îndemână modalitate de recepţie este via Internet, cu ajutorul receptoarelor WebSDR care oferă posibilitatea recepţiei în domeniul VLF (Very Low Frequency 3 – 30 kHz): receptorul din Delft intretinut de PA3WEG, receptorul amplasat la  Radioclubul Universităţii Zielona Gora SP3PGX sau receptorul realizat şi întreţinut de Pieter PA3FWM („arhitectul” aplicaţiei WebSDR).

Evident, recepţia cu mijloace proprii oferă întotdeauna satisfacţii incomparabile.
În cursul anului 2011 am achiziţionat, cu fonduri oferite de către Societatea Ştiinţifică Cygnus din Suceava, un „monitor al meteorologiei spaţiale” SuperSID, destinat a fi instalat la Compartimentul Observator Astronomic al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava.

Acest receptor, dezvoltat de către Centrul pentru studiul Soarelui al Universităţii Stanford în cooperare cu Societatea Radioastronomilor Amatori SARA din SUA, permite studiul indirect al activităţii solare, prin monitorizarea proprietăţilor de reflexie ale ionosferei, utilizând, pe post de balize, staţiile pentru comunicaţii navale care emit în domeniul de frecvenţă 10 – 40 kHz.

Receptorul SuperSID este, în esenţă, un SDR al cărui etaj de intrare constă dintr-un preamplificator de joasă frecvenţă precedat de o antenă cadru neacordată (aproximativ 120m sârmă de conexiune bobinată pe un cadru de 1 - 4 m2 sau mai mult), conectat la placa de sunet a calculatorului. După cum se ştie, domeniul de frecvenţă acoperit depinde de frecvenţa de eşantionare a plăcii de sunet, pentru scopul propus (recepţia SAQ pe 17,2 kHz) orice placă de sunet cu frecvenţa de eşantionare de cel puţin 44,1 kHz fiind suficientă.
            Pentru procesarea ulterioară (filtrare, acord) am folosit aplicaţia sofware „SAQ panoramic VLF receiver” scrisă de Johan SM6LMK.

Având la dispoziţie mai sus menţionatul preamplificator, care aştepta într-o cutie ziua instalării, am văzut imediat oportunitatea oferită de emisiunea SAQ de a face primele teste. În aceeaşi seară de 23 decembrie, mi-am dat întâlnire cu Ady YO8AZQ la sediul radioclubului Fundaţiei de Speologie „Club Speo Bucovina” YO8KGT, unde am trecut la realizarea antenei. Adi a confecţionat la strung izolatorii din lemn pe care i-am fixat pe viitorul cadru (două stinghii, tot din lemn, fixate în cruce). Mai târziu ni s-a alăturat Radu YO8SA (a cărui voce o cunoaşteţi de la primele emisiuni QTC din 2012) împreună cu care am bobinat cele 24 de spire ale antenei şi am conectat cablul (5m RG58 cu BNC), operaţiune cu care am încheiat seara.
A doua zi dimineaţă, la ora 9 în ajunul Crăciunului, când populaţia alerga bezmetică să facă ultimele cumpărături, Andrei YO8SSQ, Radu YO8SA, Adi YO8AZQ şi cu mine ne-am reunit în acelaşi loc, la YO8KGT, considerând că recepţia SAQ este un motiv suficient de important pentru a amâna alte pregătiri specifice sezonului J.

Ora 10 a venit, dar semnalul de la SAQ n-a sosit! După o aşteptare lungă, timp în care am scotocit „netul” după informaţii de ultimă oră şi schimb de emailuri, am plecat pe la casele noastre îngheţaţi şi oarecum dezamăgiţi. Totuşi, cu această ocazie, am tras câteva concluzii importante, care vor fi de ajutor ulterior, după cum veţi vedea. Una dintre observaţiile cele mai importante se referă la nivelul de zgomot radioelectric: comparând semnalele staţiilor navale recepţionate in situ şi via WebSDR am concluzionat că echipamentul nostru funcţionează, mai ales dacă deconectăm de la reţea alimentatorul laptopului (în această primă încercare am folosit un singur laptop alimentat din acumulatorul intern, nu am testat alte configuraţii la capitolul calculatoare).
A doua zi apare pe Internet explicaţia tăcerii staţiei SAQ: cel mai probabil o siguranţă defectă în circuitul de excitaţie al unui generator.

Povestea nu se opreşte aici, în compensare, operatorii de la Grimeton SAQ venind în întâmpinarea aşteptărilor noastre (şi ale altora) cu o emisiune de test, pe data de 10 ianuarie 2012.
De această dată, am instalat acelaşi echipament în amplasamentul radioclubului CSTA Suceava YO8KGA, unde mi s-au alăturat Adrian YO8OW, Radu YO8SA, Alexandru YO8TTT şi Andrei YO8SSQ.
Laptopul utilizat la tentativa precedentă nemaifiind disponibil (plecat în deplasare pe Rarău ..hi), am încercat vreme de vreo două ore diverse configuraţii, majoritatea nefiind satisfăcătoare (nu mai auzeam staţiile navale la fel de bine ca data trecută, nivelul de zgomot fiind prea ridicat). Am testat două computere desktop şi două laptop-uri, fără succes însă. Cu aceasta ocazie am constatat că placa de sunet a netbook-ului meu EEE PC 901 are o lăţime de bandă la intrare de numai 9 kHz!!!
            La 13:00 UTC, cu jumătate de oră înainte de începerea transmisiei, Adi YO8OW vine cu laptopul salvator, de data aceasta „cuiele” staţiilor navale ieşind clar în evidenţă pe spectrogramă. Cu câteva minute înainte de ora anunţată am început să auzim primele semnale de acord ale staţiei SAQ.
            În cadrul acestei emisiuni, s-a transmis în telegrafie mesajul de test „VVV de SAQ”, pe durata celor 30 de minute recepţionându-l în condiţii excelente, cu vârfuri de aproximativ + 20 dB faţă de nivelul de zgomot. Fişierele video ataşate ilustrează calitatea semnalului mult mai bine decât aş putea eu descrie.
            Din păcate pentru recepţia acestei emisiuni de test nu se acordă QSL, dar mă pregătesc deja sufleteşte pentru următoarele ocazii...

Cezar Leşanu YO8TLC